Conducerea in conditii dificile e unul dintre ultimele capitole ale cartii. Impreuna cu capitolul despre "pierderea aderentei" si modalitatile de control a derapajului, sunt cele doua capitole in care se intalnesc si se suprapun toate celelalte tehnici prezentate pe parcursul cartii: pozitia la volan, circulatia mainilor, picioarelor, sensibilitatea - dozarea - comenzilor pe pedale, traiectoriile, franarea, abordarea virajelor, notiunile despre aderenta sau comportamentul autoturismelor etc. (multe despre care am vorbit aici, dar si altele despre care n-am vorbit).
Culmea e ca am impresia ca un cititor care parcurge toate celelalte capitole premergatoare cu atentie, odata ajuns la capitolul asta (care prezinta si circulatia pe ploaie, pe ceata, acvaplanarea si poleiul) s-ar putea sa stie deja ce trebuie sa faca, cum trebuie sa procedeze in situatiile dificile, ca o concluzie logica a ceea ce a citit inainte. M-as bucura sa fie asa. Ar insemna ca am reusit sa creez o structura logica a cartii, care sa permita exact ceea ce caut eu: manifestarea propriei gandiri a cititorului, de alegere a unei strategii corecte intr-o situatie de trafic data. Ca, pana la urma, asta e cea mai mare provocare a cartii: sa fac cititorii sa gandeasca pentru ei, oferindu-le cu ajutorul cartii, informatiile corecte si absolut necesare pentru a finaliza un rationament si un comportament sigur si eficient intr-o situatie aparte de trafic.
P.S. Suna cam "de lemn".
Scuzati!
