Bogy, cornelius, bubu: multumesc frumos, e reconfortant pentru mine sa stiu ca ati fi de acord cu o asemenea solutie... sunteti deci 3, pe care ma pot baza. Mai e nevoie de 997
. Stiti bancu' ala: am gasit pe drum o potcoava... mai trebuie trei si calu'...
Lasand gluma la o parte, mie mi se pare greu de realizat un astfel de plan din mai multe motive: logistic - ar trebui sa se constituie un "comitet" de strangere a fondurilor, (din care eu sa nu fac parte, poate Titi) ales dintre voi, care sa se ocupe benevol de chestia asta. O munca nu tocmai usoara. Apoi, ar fi vorba de munca de convingere a doritorilor... alta munca... Si riscul cel mai mare ar fi sa nu se adune toata suma. Adica, daca s-ar aduna o suma mai mica cu doar 20% fata de minumumul necesar, nu ar duce decat la complicarea lucrurilor. Apoi, din putina mea experienta de viata, stiu ca toata lumea apreciaza un lucru gratuit, care e foarte bun, e extraordinar chiar, ...pana in momentul in care cere cineva bani pentru el. Din acel moment incep criticile... E greu sa convingi pe cineva de bunele tale intentii, mai ales daca sunt implicati si bani...
Nu vreau sa fiu totalmente pesimist in legatura cu asta, de fapt mie mi-ar place, ca idee, un proiect de acest fel realizat de o comunitate de pasionati. Mai ales intr-o chestiune cu care am putea sa aratam obrazu' organismelor statului care, in mod normal, ar fi primele care ar trebui sa se ocupe de educatie, in general, si ar trebui sa profite din plin de specialistii existenti, mai ales intr-un domeniu in care lipsa de educatie duce la pierderea permanenta de vieti omenesti. Ar fi o palma grea pe obrazul institutiilor "specializate", si nimic nu m-ar bucura mai mult... am eu motivele mele. Mai ales ca, daca ar exista o cat de putina preocupare din partea acestor institutii, s-ar putea face atat de mult, cu atat de putine resurse - si nu ma refer doar la cartea mea.
Pe de alta parte, sunt sigur ca as fi reactionat la fel ca voi, daca nu as fi fost eu cel mai interesat de publicarea cartii... Asa, parca am o reticenta, etica, sa-i zicem: nu mi-a placut niciodata sa cer bani de la cineva, si mai ales o suma asa de mare pentru a carei strangere este necesar si un foarte mare efort. E o mare responsabilitate pe care ar trebui sa mi-o iau, in fata fiecaruia dintre cei implicati...
). Sunt pesimist in privinta asta. In trafic, de fapt, asistam permanent la o expunere fatisa, nedisimulata, a caracterului fiecaruia dintre noi. In relatiile si interactiunile dintre participantii la trafic se va vedea intotdeauna mai clar cat respect avem pentru celalalt, cata permisivitate, cata indulgenta fata de eroarea celuilalt, cat bun-simt si politete. In trafic dispar mastile pe care in relatiile sociale directe le purtam. Si acolo se va vedea clar nivelul de civilizatie al fiecaruia dintre noi. Chestia e ca in trafic, lipsa de buna-crestere este dureros de primejdioasa... Pentru cei care vor sa inteleaga corect fenomenul, in trafic: politetea, buna-crestere, indulgenta, renuntarea la infatuare si la egocentrism se definesc drept metode de auto-protectie; acestea sunt, de fapt, principiile de baza ale conduitei defensive.
). Sa vedem ce-o sa iasa... probabil dupa sarbatori voi primi un raspuns. Altcineva, nimeni, nimic.