Ba mie si exemplul cu masina mi se pare bun. Cauta adrenalina, senzatiile tari, pericolul, si isi cumpara o masina sport care ii satisface aceste nevoi. Acum nu prea stiu unde ar putea fi incadrat. La instinctele mortii (pericolul, autodistrugerea) sau la ale vietii (vrea sa-si traiasca viata din plin)?

Florin: nu-mi vine sa-ti crap capul tie...imi vine sa mi-l crap pe al meu ca m-ai bagat in ceata total...eu fara exemple nu pricep nimic...

dara,ai scris bine nevoi,aici insa e vorba de instincte,acuma ca sa glumesc putin,e bun si exemplu cu masina daca...o cumpar sa fac sex cu teava de esapament (teava sexi de sute de milioane) sau o cumpar s-o calc pe soacra-mea!(caz in care as alege o varianta mai putin costisitoare)altfel ma indoiesc ca as ajunge la un psihanalist numai pentru faptul ca am dat o groaza de bani pe o masina.
Iar bubu nu cred ca a cumparat o masina scumpa ca sa-si rupa gitul cu ea,poate pentru siguranta de exemplu,mai multa putere la depasiri!

da-mi exemplu cu instincte Florinele!!!!

un bun exemplu e cel de mai sus,calaul si chirurgul,au acelasi instinct criminal,la chirurg pulsiunea agresiva neadmisa ca fiind neconforma si refulata in inconstient revine in constient dupa ce si-a transformat continutul sub forma unei activitati acceptate si utile.Daca nu merge asa pulsiunea refulata fara sa-si transforme continutul gaseste o cale ce ocoleste constiinta si se satisface printr-o modalitate numita generic formatiune de compromis (visul de exemplu).

pricep!

Iar legat de formatiunile de compromis,la nivel inconstient avem visul,iar la nivel preconstient reverie(visam cu ochii deschisi) si actul ratat.aceste forme sunt "deghizate"ca sa zic asa si sunt rezultatul compromisului dintre constient si inconstient.Niciuna din cele doua nu este suficient de puternica spre a se impune celeilalte si ca urmare a cedarii lor reciproce,refularea este pe jumatate ratata si pe jumatate reusita.descarcarea este relativa,de moment,pulsiunea va persista in inconstient.

reveria asta o pacticam mult cand eram mai mica...abia asteptam sa ma fac mare...sa stau singura (in sensul de nu cu parintii)...sa am eu banii mei sa nu mai depind de ai mei...acum...acum as vrea sa fiu iar mica!

si uite asa,de la concluzia lui marian_iam care zicea:..................................
si cea a lui Freud care considera ca:"Toate impulsurile afective pozitive (inclusiv pornirile spre simpla tandrete si amicitie )sunt considerate ca fiind la origine nazuinta pur sexuala sublimata prin socializare" am ajuns sa fac si o scurta introducere in psihanaliza.

lasa ca nu e rau...mai aflam si noi una alta !

Psihanaliza este un domeniu fascinant, este foarte greu de "digerat" , insa dezvaluie lucruri extraordinare despre psihicul uman.

Da, Bubu are dreptate.. Si eu vreau sa fiu iar copil..

De ce vrem sa retraim senzatii / experiente vechi sau de ce tanjim dupa o anume perioada din viata, dupa un anume sentiment?
De obicei am observat (cel putin in cazul meu) ca vreau sa retraiesc chestii "primordiale", experiente / sentimente "initiale", pe care nu le-am experientat pana la momentul respectiv. Cauti mereu o anumita senzatie, ca un junkie care isi cauta doza..Insa nu mai e la fel.

Si sa dau un exemplu, oarecum la subiectul forumului..
Cand am cumparat prima mea masina, din banii mei si pe munca mea..In momentul in care m-a sunat dealerul si a zis "hai sa iei masina" si mi-a dat cheia..Nu imi venea sa cred ca gata, e a mea..Mi-a murit motorul cand sa plec, desi aveam permis de 7 ani de zile...Imi venea sa dorm noaptea in ea de fericire..
De atunci, am mai cumparat masini, unele chiar mai bune si prezentate mai frumos..Insa m-a durut in c*r cand am plecat cu ele de la dealer..N-am mai trait senzatia respectiva..
Lucrul asta l-am mai discutat si cu alti prieteni si mi-au confirmat..Nimic nu se compara cu prima experienta. Nu neaparat in cazul ce l-am dat exemplu, ci in general.

De ce nu poti sa retraiesti aceeasi senzatie de 2 ori?

Si de ce "the chase is better than the catch"? (daca stiti expresia)..Adica indeplinirea unei dorinte e mult mai intensa emotional decat rezultatul..Vad in cazul meu..Imi doresc un anume lucru, iar in momentul in care il am - nu ma mai intereseaza. Si imi dau seama ca puteam foarte bine sa traiesc si fara..De fiecare data se intampla asa..

De ce?

ghita_celofan scrie:

Da, Bubu are dreptate.. Si eu vreau sa fiu iar copil..

Si de ce "the chase is better than the catch"? (daca stiti expresia)..Adica indeplinirea unei dorinte e mult mai intensa emotional decat rezultatul..Vad in cazul meu..Imi doresc un anume lucru, iar in momentul in care il am - nu ma mai intereseaza. Si imi dau seama ca puteam foarte bine sa traiesc si fara..De fiecare data se intampla asa..

De ce?

Se intampla la fel si in cazul multor relatii barbat-femeie. Dupa ce l-ai cucerit, iti dai seama ca nu iti mai trezeste interesul ca atunci cand l-ai cunoscut. La fel cu diferite obiecte pe care ni le dorim foarte mult, iar dupa ce le cumparam zac aruncate undeva intr-un colt. Eu imi explic treaba asta foarte simplu. Ne formam in mintea noastra o imagine despre lucrul respectiv care de cele mai multe ori e diferita de realitate. Alergam dupa el, il castigam, intre timp il cunoastem si ne dam seama ca nu are nimic de-a face cu ce vroiam noi sa cucerim.

ce senzatie a fost si la mine la prima masina...geniala ...nu se compara cu ziua in care am luat Leon-ul, desi si aceea a fost speciala...
oricum parerea mea a fost tot timpul ca destinatia nu conteaza foarte mult, ci drumul pana acolo...asta se aplica si la zilele noastre numarate...destinatia este oricum FINALA nu? conteaza ce faci cu anii astia care ti-au fost dati...
apropos de ce zici tu Cosminus, mai zicea un nene...nu stiu cine...ca atunci cand te staduiesti sa obtii ceva foarte mult si depui toate eforturile si te consumi...atunci cand intr-un final obtii ceea ce ti-ai dorit, nu mai ai nicio satisfactie pentru ca drumul pana acolo te-a costat prea mult (suflet, nervi etc.)
poate ca suntem noi niste inadaptati la societatea asta in care traim...de ne tot gandim la momentele alea cand eram mici si lipsiti de griji...si cand era o bucurie cand ningea ...nu o corvoada ca trebuie sa cureti masina si sa mergi prin trafic de calvar...sau poate pur si simplu suntem noi mai melancolici

Referitor la chestia ca lucrul pe care ni-l dorim e diferit in realitate de ceea ce am visat, nu cred sa fie asta explicatia..

Vezi un obiect (un ceas, o masina, o bicicleta..orice), te uiti la el, il probezi, il sucesti pe toate partile etc..Il cumperi si dupa nu-ti mai aduce nici o satisfactie. Desi in timpul scurs din momentul in care l-ai vazut pana l-ai cumparat erai "in aer"..Numai la el te gandeai..

In ultima vreme, cand vreau sa cumpar ceva, chiar daca am banii...astept. Pt. ca stiu sigur ca in mometul in care il am nu o sa ma mai bucur..Si analizez de doua ori. E super fun sa iti doresti ceva, nu cumperi, apoi cand in sfarsit te hotarasti nu mai e la magazin..Si o iei de la capat De multe ori renunt, imi place ideea sa imi doresc ceva, nu lucrul / obiectul in sine.


Bubu, si eu as vrea sa fiu iar copil . Sau macar la liceu (da' sa am mintea de acum ) . De fapt imi doresc sa am timp liber, ca sa pot sa fac ce imi place cu adevarat.