am lasat volanul liber, am luat piciorul de pe gaz, apoi usor am luat volan spre stanga masina facand stanga-dreapta, pana cand s-a redresat
Supravirarea este fenomenul care se petrece cand rotile puntii spate isi pierd aderenta si incep sa alunece. Se zice in astfel de cazuri ca masina "supraestimeaza" virajul, si se indreapta cu botul spre interiorul curbei sau virajului respectiv.
Pierderea aderentei spatelui se poate petrece din mai multe cauze, care provoaca un transfer de mase mai mult sau mai putin violent spre puntea fata, in viraj, care descarca de greutate puntea spate si implicit reduce aderenta rotilor din spate. Aderenta unei roti sta in directa relatie cu greutatea care apasa asupra ei: cu cat este mai mare, cu atat este mai buna aderenta, si viceversa... Foarte important este coeficientul de aderenta pneu-sol al momentului: in combinatia asta fatidica a lui Cornelius, combinatia dintre pneuri de iarna - piatra cubica uda - temperatura scazuta a creat un coeficient de aderenta foarte redus. In plus, viteza de moment este de cea mai mare importanta: cu cat viteza este mai mare, cu atat aderenta scade. Si alte chestii, nu va mai plictisesc.
Bottom line, intr-un fel sau altul, Cornelius a creat involuntar un transfer de mase spre puntea fata suficient de puternic - pentru conditiile alea de aderenta - incat puntea spate sa nu mai aiba suficienta greutate si sa-si piarda aderenta. Pot fi doua sau trei cauze: o franare prea puternica (pentru aderenta de moment), continuata in viraj, o "agatare" a flancului (partii laterale) a unui pneu din fata intr-o muchie a unei pietre din acelea sau pur si simplu un bracaj (o rasucire a volanului) prea brusca, care sa fi creeat acelasi efect de franare a puntii fata si implicit transferul de mase de care vorbeam mai sus...
In ce priveste rezolvarea, e simplu: trebuie sa se re-echilibreze greutatea pe punti (repartitia maselor) printr-un nou transfer de mase de sens contrar - respectiv spre puntea spate, pentru ca aceasta sa-si recastige aderenta.
Aceasta operatiune nu se face prin franare (care poate fi o apasare a pedalei de frana sau o simpla decelerare prin ridicarea piciorului de pe acceleratie, care duca la frana de motor), pentru ca in situatia asta, supravirarea va creste in amplitudine... Deci, logic, este nevoie de o accelerare... Dar nu o accelerare brusca, totala, ci o accelerare dozata, fina, progresiva, pentru ca o accelerare brusca in bracaj si mai ales in conditii de aderenta scazuta duce la cealalta forma de derapaj, deci la subvirare, pentru ca rotile vor intra in patinaj.
In privinta manevrelor asupra volanului, pornim de la premisa ca este necesara toata aderenta pe care pneul o poate oferi pentru accelerare, iar pentru asta rotile trebuie sa fie drepte. Daca rotile sunt in bracaj, aderenta totala (acel 100% aderenta non-directionala de care vorbeam mai demult) este impartita intre accelerare si bracaj, deci accelerarea se va face mai lent si pericolul de patinare este mult mai mare. Deci, nici intensificare a unghiului de bracaj "apoi usor am luat volan spre stanga", nici o contra-bracare, cum zicea grecutzu, ci o simpla revenire spre pozitia dreapta a rotilor directoare. Astfel, acestea vor putea folosi maximum de aderenta pentru accelerare, si vor putea anula foarte rapid supravirarea initiala.
Este foarte greu sa aplici corect aceasta tehnica de control a derapajului, pentru ca face apel la doua gesturi anti-naturale (sa le numesc asa) sau contra-instinctuale: sa accelerezi cand instinctul iti dicteaza sa franezi si sa indrepti volanul cand instinctul iti spune sa contra-brachezi... Da' cu putin exercitiu se poate...
Foarte important: Acest set de manevre este valabil doar pentru masinile cu tractiune fata. In cazul celorlalte, completul de manevre necesare pantru controlul supravirarii sunt (mai mult sau mai putin) diferite.
De lasat volanu' din maini, la liber nu mai vorbesc. N-are rost. Cel mai clar semn de panica... de gagici... Fara suparare, Cornelius.
Ati inteles ceva?


