12 Ian 2010, 10:57
part III
LSD (limited slip differential)
Am incheiat ieri prezentarea cu fraza “Solutia la toate aceste problem este “limited slip differential”-lul, (LSD) adica diferentialul cu alunecare limitata”. Despre care urma sa vorbim azi.
Insa in dimineata asta m-am gandit ca nu are rost sa facem o trecere prin toate tipurile de LSD-uri, dat fiind ca, pe de o parte, este foarte putin probabil sa prezinte vreun interes pentru cineva si, pe de alta parte, ca n-as vrea sa-mi “prind urechile” in explicatii mecanice super-amanuntite despre tot felul de sisteme si tipuri de LSD. Decat sa gresesc, mai bine tac.
Va fi vorba, totusi, de o explicatie asupra EDL-ului (Electronic Traction Control), prezent pe majoritatea masinilor noastre si despre ceea ce se cheama LSD-ul de tip Torsen (al carui principal fabricant este compania engleza Quaife), datorita interesului direct catre aceste doua subiecte.
Sa spunem totusi ca exista mai multe tipuri de LSD: tipul cu cuplare vascoasa, tipul cu placute de ambreiaj (cu sau fara arcuri de transfer al cuplului) cu subdiviziunile lui: pasiv (mecanic), hidraulic si electronic si alte forme si tipuri care deriva de aici. Mi se pare inutil sa discutam despre toate astea, dat fiind ca toate fac acelasi lucru, iar singurul lucru care le diferentiaza este modul in care actioneaza si componentele interne.
Oricum, ce mi se pare extrem de important de retinut este ce inseamna un LSD.
O definitie simpla este urmatoarea: Diferentialul cu alunecare limitata este un compromis intre diferentialul “deschis” (open-differential) si diferentialul blocant (locking-differential), capabil sa ofere un comportament similar LD-ului in situatii de dezechilibru extrem de aderenta si similar OD-ului, in aplicatia de baza a diferentialelor, cea de a permite rotirea cu viteze diferite a rotilor in viraj.
Desi sunt diferite constructiv si ca mod de operare, toate tipurile de LSD enumerate mai sus au misiunea de a asigura acelasi lucru, descris in definitie.
Diferentialele de tip Torsen (Qaife, Peloquin, Torsen, quattro etc.)
Torsen este un termen care provine din expresia “torque sensitive” (care “simte” cuplul, sensibil la cuplu), expresie care descrie chiar modul de operare al sistemului. Este tipul de diferential a carui principala caracteristica – in care rezida, de altfel, si calitatea si performantele sale – este ca reactioneaza instantaneu la orice dezechilibru de cuplu aparut intre cele doua roti de tractiune, directionand cuplul catre roata care-l poate pune cu mai mult succes pe sol, adica spre roata cu aderenta. Este diferenta fundamentala intre LSD si open-diff, pentru ca, daca va amintiti, open-diff-ul va trimite intotdeauna cuplul-motor spre roata care mai putina aderenta, iar cuplul transmis se va pierde in aer prin invartirea in patinaj a rotii. Inutil sa va incarc cu informatii mecanice asupra modului in care intampla lucrul asta (mai ales ca nici eu nu le stiu prea bine…). Ideea este ca are in interior cateva roti zimtate – de forma conica si/sau cilindrica, iar angrenarea sau dezangrenarea lor vor face ca acest tip de diferential sa reactioneze excelent in mai toate situatiile mai mult sau mai putin dificile. Dar ideea este ca prin antrenarea acestor angrenaje, LSD-ul va face ca mare parte din cuplul care in mod normal s-ar fi indreptat catre roata cu aderenta mai mica, sa se redirectioneze de fapt catre roata cu aderenta mai mare. Aceste tipuri de LSD-uri (quattro de la Torsen si Quaife sunt similare, dar nu identice) au ceea ce se cheama un “raport de multiplicare” a cuplului, in general cu valori de 1 : 4 sau 1 : 5. Adica, daca un cuplu de 30 Nm este directionat catre roata cu minima aderenta, LSD-ul va directiona instantaneu un cuplu de (aproximativ) 120 Nm sau 150 de Nm spre roata cu aderenta mai buna, adica de 4 sau 5 ori mai mare decat cuplul minim pe roata fara aderenta. In functie de acel raport de multiplicare. Deci, fundamental diferit fata de un open-diff. Daca recititi exemplele date ieri, in legatura cu limitele open-diff-ului si veti inlocui caracteristicile acestuia cu cele ale LSD-ului, veti observa ca toate acele situatii dificile vor fi rezolvate cu succes de un LSD. Puneti voi, va rog, in ecuatie LSD-ul in locul OD-ului si veti vedea de ce acesta din urma este mai bun.
Exista totusi si cateva dezavantaje. De exemplu, un LSD nu se va putea niciodata comporta ca un diferential blocant, daca una dintre roti are aderenta 0, adica este ridicata in aer. Si asta datorita acelui raport de multiplicare: adica, daca avem un raport de multiplicare a cuplului de 1 : 4, dar avem aderenta 0 pe o roata, si pe cealalta vom avea tot 0, pentru ca 0 Nm cuplu X 4 = 0. Din acest motiv LSD-urile nu sunt prea des folosite la off-road extrem. Desi o solutie foarte simpla si eficienta intr-o astfel de situatie este utilizarea franei. O roata franata va fi interpretata de LSD ca beneficiind de aderenta, LSD-ul va sesiza cuplul, il va multiplica si-l va transmite, marit, celeilalte roti, iar situatia va fi salvata. Implica o apasare simultana a acceleratiei si a franei, dar intr-o astfel de situatie… se iarta.
Apoi, alte (mici) dezavantaje ar fi ca LSD-ul este mai greu decat un open-diff obisnuit – cu cateva kg, sub 10, in orice caz, si ce inseamna 6-8 kg in plus la masina lui Nicky?... – sunt mai complicate angrenajele interne – dar daca nu se strica niciodata, ce conteaza?... – e scump, si – intr-adevar, uneori asta e o problema (in WRC…), nu poate fi setat, adica modificat in ceea ce priveste raportul de multiplicare si cuplul maxim la care rezista, pe care-l poate gestiona si care vine de la motor.
Si inca una: este atat de bun, si reactioneaza atat de repede, incat o masina cu transmisie integrala echipata cu acest tip de LSD poate deveni plictisitoare la condus. Ha-ha-ha...
Una peste alte, calitatile LSD-ului de tip torsen sunt ca are un comportament care se transforma de la open-diff la (aproape) 60% din comportamentul blocantului, absolut instantaneu. Si asta il face (aproape) perfect pentru condusul sportiv. Este capabil sa transfere cuplul spre roata cu aderenta mai buna, deci actioneaza asupra stabilitatii autoturismului in situatiile delicate. Nu are parti interne care sa se uzeze (cum ar fi placutele de ambreiaj ale celorlalte tipuri de diferentiale). Si, mai ales in situatii de aderenta precara – dar nu in lipsa totala aderentei – este excelent, putand fi considerat drept un sistem de siguranta activa, din acest punct de vedere.
Si pentru cei mai “spotivi”, e absolut “fun to drive” pe serpentine, pentru ca iti permite sa accelerezi – atentie, doar la masinile cu tractiune fata – mult mai devreme si mai intens.
Entuziastii spun ca, dupa montarea unui torsen pe masinile cu tractiune fata, au avut impresia ca stau la volanul unei integrale…
Power is nothing without control...