Exista un principiu de baza in ceea ce priveste traiectoriile:
Conteaza viteza de iesire din viraj, si nu viteza de intrare.
N-are rost sa va mai ametesc acuma cu amanunte, e suficient sa va ganditi ca cel care iese tare din viraj va parcurge fiecare metru din linia dreapta care urmeaza virajului cu viteza mai mare decat cel care a iesit prost din acelasi viraj (sigur, la puteri ale motorului aprox. egale).
La fel si in cazul succesiunii de viraje... conteaza cel mai mult ultimul din succesiune, spre linia dreapta, si nu primul (sau primele).
In consecinta, primul viraj va trebui abordat cu o traiectorie compromisa, imperfecta, pentru a-l putea ataca corect pe ultimul. Adica, pentru ca este important punctul de intrare corect in cazul ultimului viraj din succesiune, punctul de iesire din primul viraj se va suprapunepeste acesta, renuntandu-se la punctul de iesire corect pentru primul viraj. Sigur, raza pentru primul viraj va fi mai mica, implicit si viteza de parcurgere mai mica, der, repet, cel care conteaza este ultimul, si asta trebuie abordat corect, cu raza maximalizata, deci pe traiectoria corecta...
Procedeul (tehnica) se numeste "sacrificarea de viraje" si este explicat in urmatoarea imagine:
foarte clar 
si aia ca am avut eu viteza prea mare dar in rest a fost ok. 
