pakyman scrie:

dar alte cupluri ai intrebat cum se manifesta in intimitate? sau doar la prietenul tau nu te intereseaza, dar la altele da?

Cand eram si eu mai tanar si fara prea multe obligatii am mai intrebat cateva cupluri ce si cum fac in intimitate. Ba chiar mai mult de atat, daca intelegeti ce vreau sa spun. Insa asta e o alta discutie..Atunci aveam alta varsta, hormonii si dorintele de experimentare erau altele si in plus, cuplul (daca putea fi numit cuplu) nu era gay.

Referitor la cuplurile gay (barbat - barbat), chiar nu sunt curios sa vad / intreb cum se manifesta. Nu sunt interesat de aspect. (Asta nu inseamna ca nu stiu ce se intampla )

Si ca sa fiu sincer pana la capat, si pe mine ma deranjeaza manifestarile publice de tandrete, iubire sau cum vreti sa ii spuneti duse peste o anumita limita. Valabil si pt. culpurile straight. Vedeam zilele trecute un pustan ce cred ca vroia sa-i faca o endoscopie prietenei lui sau vroia sa vada ce are in stomac si ce-a mai ramas din burgherul de aseara. E ok sa mergi de mana, eventual un sarut, insa manifestarile cu caracter de preludiu sexual nu cred ca isi au locul pe strada.

Si as mai sublinia ca de obicei tendinte de exhibitionism au doar transsexualii si travestitii. La ei, atractia fata de acelasi sex se manifesta pt. ca se considera persoane de sex opus.
La homosexuali (gay) nu prea exista aceasta conceptie. Fiecare e constient de propria sexualitate si sunt atrasi de persoane de acelasi sex.

Hai sa-i lasam pe gay in pace..
Ia uitati ce clip am gasit Se regaseste cineva in el?

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=04d0vR0qXis&feature=player_embedded#![/youtube]

cosmin,trebuie sa existe o limita e adevarat,exhibitionismul(expunerea in public a organelor genitale)intra in sfera tulburarilor de comportament(caracteristic nu numai travestitilor sau transsexualilor) un domeniu mai vast,in cazul pustiului de care povestesti cred mai degraba ca era teribilismul specific virstei,o sa-i treaca cind s-o mai coace la minte.

Ma refeream nu la exhibitionism in sensul clar al termenului. Ma refeream la intelesul de a soca, manifestand public anumite gesturi considerate tabu de multi.

ghita_celofan scrie:

Hai sa-i lasam pe gay in pace..
Ia uitati ce clip am gasit Se regaseste cineva in el?

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=04d0vR0qXis&feature=player_embedded#![/youtube]

Domane Cosmin, mi se furnica pielea cat de real poate fi, vezi discutiile de pe off. nu mai e ce a fost, si nici nu va mai fi. unii ar fi tentai sa zica ca lumea evolueaza, e adevarat, insa din unele puncte de vedere - si nu sunt putine - lucrurile se duc in jos.
Copii nu mai stiu sa se joace, nu stiu sa alerge - banal, dar adevarat, nu mai invata -discuta cu diriga-dirigu pe mess, sicate si mai cate..... trist dar adevarat

Clar, pt. noi copilaria a fost total diferita fata de a celor de acum. Insa ei nu inteleg si e normal sa fie asa. Din moment ce nu ai trait, nu ai cum sa stii.
Totusi exista cei de generatia noastra care isi reorienteaza copiii spre lucruri mai "sanatoase" : miscare in aer liber, sport etc.

Pe de alta parte, si conditiile sunt diferite azi.. Ai avea curaj sa-ti trimiti copilul la magazinul din colt? Eu unul nu, si nu de frica ca ii ia cineva banii..

eu as fi preferat sa definesc astfel de comportamente ca indecente,exhibitionism mi-se pare destul de dur si o eticheta grava pusa pe fruntea lor si pe care nu cred ca o merita,dar fiecare din noi avem propriul etalon.
Acum,referitor la clipul postat de tine,in parte ma regasesc,in parte nu,ai deschis butoiul cu melanconie,e un melanj intre clipele frumoase,si cele mai putin frumoase,imi amintesc cu placere de primul "bairam"in clasa 1,cu doua torturi imense de frisca (2 ptr.ca am si frate geaman),portocale si ciocolata (inca nu incepuse epoca de aur si jalea care a urmat)de prima minge de fotbal de piele (ungureasca,400 lei,bani la vremea aia)de prima bicicleta(semicursiera,romineasca),de tonele de carti citite,de prima fata de care m-am indragostit(prea timid sa o abordez sa-i spun ca-mi place de ea)de magnetofonul kashtan(scula la vremea aia)dar si cele mai putin frumoase,zilele de "practica "de la scoala(cules de porum,Insula mare a Brailei e a dracu de mare si cu mult porumb),strinsul sticlelor si borcanelor goale,a maculaturii (tot la scoala)am urît uniforma scolara (in schimb mi-a placut cea de la liceul de marină,mai ales cea de vara cu jacheta alba cu însemnele de punte pe mînecă si cascheta alba,care asociata cu geanta Diplomat facea ca fetele sa întoarca capul dupa noi)am urît cele 2 ore de televiziune pe zi,frigul din casa iarna,lipsa apei calde,faptul ca se taia lumina din ratiuni economice si eram nevoit sa-mi fac temele si sa citesc la lumina unei lampi cu carbid mesterita de tata la strung....of...te urăsc,mă faci să incep sa ma simt batrîn

tibetan_afurisit scrie:

TIBI,eu am 40 de ani îmi tin încă femeia de mînă si o sarut pe stradă,asa cum bine punctai e dorinta de exprimare,sa vada lumea ca iubesc,sunt eu oare de blamat?la fel si ei se iubesc si vor sa arate asta,sunt de blamat?de ce?de cind e iubirea o crima?

Situatia descrisa de tine nu cred ca e comparabila.Nu poti compara un lucru firesc cu unul inuman.
Una e sa vezi un cuplu normal ca se pupa(fiind un gest firesc e posibil sa nu-i remarci) si alta e sa vezi doua persoane de acelasi sex bot in bot...hell no!!!.Am fost oripilat de ce am vazut.

Nu cred ca e cineva care sa ma poata faca sa-i inteleg,cu atat mai mult sa-i tolerez.
Sa faca ce or vrea,insa daca e posibil NU in vazul lumii normale

tibetan_afurisit scrie:

eu as fi preferat sa definesc astfel de comportamente ca indecente,exhibitionism mi-se pare destul de dur si o eticheta grava pusa pe fruntea lor si pe care nu cred ca o merita,dar fiecare din noi avem propriul etalon.
Acum,referitor la clipul postat de tine,in parte ma regasesc,in parte nu,ai deschis butoiul cu melanconie,e un melanj intre clipele frumoase,si cele mai putin frumoase,imi amintesc cu placere de primul "bairam"in clasa 1,cu doua torturi imense de frisca (2 ptr.ca am si frate geaman),portocale si ciocolata (inca nu incepuse epoca de aur si jalea care a urmat)de prima minge de fotbal de piele (ungureasca,400 lei,bani la vremea aia)de prima bicicleta(semicursiera,romineasca),de tonele de carti citite,de prima fata de care m-am indragostit(prea timid sa o abordez sa-i spun ca-mi place de ea)de magnetofonul kashtan(scula la vremea aia)dar si cele mai putin frumoase,zilele de "practica "de la scoala(cules de porum,Insula mare a Brailei e a dracu de mare si cu mult porumb),strinsul sticlelor si borcanelor goale,a maculaturii (tot la scoala)am urît uniforma scolara (in schimb mi-a placut cea de la liceul de marină,mai ales cea de vara cu jacheta alba cu însemnele de punte pe mînecă si cascheta alba,care asociata cu geanta Diplomat facea ca fetele sa întoarca capul dupa noi)am urît cele 2 ore de televiziune pe zi,frigul din casa iarna,lipsa apei calde,faptul ca se taia lumina din ratiuni economice si eram nevoit sa-mi fac temele si sa citesc la lumina unei lampi cu carbid mesterita de tata la strung....of...te urăsc,mă faci să incep sa ma simt batrîn

...sa nu te simti batran...prin multe dintre experientele de pe vremea raposatului, descrise de tine mai sus am trecut si eu ...la naiba...acum ma simt si eu batrana!

TIBI scrie:

tibetan_afurisit scrie:

TIBI,eu am 40 de ani îmi tin încă femeia de mînă si o sarut pe stradă,asa cum bine punctai e dorinta de exprimare,sa vada lumea ca iubesc,sunt eu oare de blamat?la fel si ei se iubesc si vor sa arate asta,sunt de blamat?de ce?de cind e iubirea o crima?

Situatia descrisa de tine nu cred ca e comparabila.Nu poti compara un lucru firesc cu unul inuman.
Una e sa vezi un cuplu normal ca se pupa(fiind un gest firesc e posibil sa nu-i remarci) si alta e sa vezi doua persoane de acelasi sex bot in bot...hell no!!!.Am fost oripilat de ce am vazut.

Nu cred ca e cineva care sa ma poata faca sa-i inteleg,cu atat mai mult sa-i tolerez.
Sa faca ce or vrea,insa daca e posibil NU in vazul lumii normale

ei,hai mai tibi,nu fi si tu atit de dur in exprimare ca si cosmin,inuman....,e cit se poate de uman(ca deh,sunt oameni) ca doi sa se pupe (chiar daca de acelasi sex)

Tibetan afurisit trebuia sa-mi auzi fostul profesor de psihiatrie ce parere avea despre tran/bi/homosexuali...

Cosmin , e trist dar adevarat.Pot spune ca am trait copilaria perfecta.Vizionand clipul postat de tine,am devenit nostalgic.
Cei mici(adolescentii din ziua de azi) sunt prea egocentrici...zilele trecute rasfoiam niste extemporale date de mama(e prof. de limba romana) elevilor ei si m-am crucit. Tema compunerii(eseului) era una banala ,am ramas surprins si cu un gust amar sa citesc ce formulari au,peste tot era prezenta expresia ''EU am fost'' , ''EU am dres cu Gigel'' , ''EU am vazut filmu nu stiu care cu Ionel'' . Ma gandesc cat de mult imi placeau mie compunerile,cu ce strictete incercam sa cuprind introducerea,cuprinsul si incheierea..e un simplu exemplu.Sunt prea limitati,vad prea mult in alb-negru.
Naiba sa ma ia,daca as vrea sa fiu copil in vremurile astea.

Daca tot a venit vorba de copilarie mie mi-e ciuda ca simt ca fac parte poate din ultima generatie care a mai prins fragmente din copilaria descrisa de voi, cu jocurile copiariei, iar eu i-am dat cu piciorul
Tin minte ca atunci cand eram mic eram si eu in fata blocului sa ma joc cu ceilalti copii, insa tin minte ca tot timpul eu eram subiectul glumelor. In ziua cand am terminat clasa intai si incepea vacanta de vara, tot asa eram la joaca si nu mai stiu din ce motiv m-am suparat pe ceilalti copii si am decis ca nu mai ies la joaca. Nu aveam internet, nici macar nu aveam calculator. Tot ce aveam erau carti pentru copii si un televizor cu Cartoon Network. Culmea e ca m-am tinut de cuvant. Din acea zi n-am mai iesit la joaca, iar acum regret decizia facuta. Dar daca stau sa ma gandesc eu niciodata n-am fost "firea jucausa" la gradinita nu cred sa ma fii jucat vreodata cu ceillati copii tin minte ca de cand ma ducea mama la gradinita pana cand incepea "lectia" eu ma plimbam prin sala, ma uitam la ceilalti cum se joaca, uneori coloram. Ma mai jucam (de unul singur) cand gaseam setul de mozaic liber.
Acum sincer imi pare rau ca am dat cu piciorul copilariei dintr-un motiv pe care nu mi-l amintesc. Nici nu dau vina pe ai mei caci au incercat cat s-a putut sa ma trimita din nou afara. Au incercat sa ma mituiasca si cu dulciuri numai sa ies. N-am vrut sa ies si pace. Stateam in casa, imi exersam engleza la TV si din cand in cand mai citeam. Acum imi pare rau ca nu mai stiu nici macar toate regurile de la V-ati ascunselea
Acum incerc sa profit de anii adolescentei, dar inca am ramas cu o parte din timiditatea din copilarie

multumim pentru sinceritate bogy! pierderea a fost a lor oricum

bubulutza,pierderea a fost si de partea lui bogy,daca fac o analiza pe text observ ca el s-a suparat pe ceva,pe cineva,motivul,unul pueril specific virstei prescolare,probabil ca nu a obtinut ce voia,tocmai aici intervine rolul gradinitei in viata prescolarului,prilejuieste copilului interactiuni de pe pozitii de egalitate, cu cei de vârsta sa iar activitatile desfasurate aici împreuna cu cei de aceiasi vârsta îl pun pe copil în relatii de cooperare dar si de confruntare, ceea ce duce la o diminuare a egocentrismului alimentat de relatiile strict familiale de pâna acum,învața că nu mai este copilul mamei si al tatalui si trebuie sa lupte pentru a obtine ceva,el a preferat non-combatul: " Ma mai jucam (de unul singur) cand gaseam setul de mozaic liber".Frecventarea gradinitei este o sursa importanta pentru stabilirea unor noi relatii sociale, ca si pentru o întreaga gama de trari afective. În viata copilului îsi face simtita influenta educatoarea, care îmbina autoritatea si exigenta cu o afectivitate al carui centru nu mai este un copil anume. Grija si atentia acesteia, distribuite între toti membri colectivitatii prescolare, contribuie la întelegerea de catre copil ca el nu constituie “centrul universului”, ca este o fiinta printre multe altele, confruntându-l o data în plus cu principiul realitatii."..... dar inca am ramas cu o parte din timiditatea din copilarie ", interactiunea cu grupul si cu persoane din afara familiei este o conditie de baza în învingerea egocentrismului (alimentat de familie) si în deschiderea copilului spre noi investitii afective.
bogy,sper sa nu te superi pe mine,ti-as da un sfat(de fapt mai multe)profita din plin de toti anii astia (sunt cei mai frumosi si daca-i pierzi nu-i mai vezi inapoi)iesi in fata,exprima-te,da din coate,ai cazut?nu-i nimic,ridica-te,scutura-te de praf,scrasneste din dinti,stringe pumnii si mergi mai departe,daca stai ascuns nu te va baga nimeni in seama niciodata.

Pe mine personal viata m-a invatat un lucru: modestia e pentru prosti!

Nu am cum sa ma supar pe tine.
Incerc acum sa fiu mai deschis si sa profit de acesti ani. Eu consider ca a fost un pas important in viata mea mutarea la Bucuresti. M-a fortat sa ma deschid, sa devin mai social. Mi-am dat seama ca daca nu ma imprietenesc repede cu colegii de clasa, nu am sanse prea mari de reusita. Daca ar fi sa ma analizez singur as zice ca m-am schimbat destul de mult fata de cum eram in generala. Ies cu colegii la suc, ma duc pe la colegi, merg la cinema. Pana acum nu eram firea sociabila. Inca mai am de lucru la mine, inca nu ma simt in largul meu cu persoane care nu le cunosc (straniu, numai cu persoane de aceeasi varsta) si vreau sa scap de sentimentul acela de nesiguranta atunci cand cunosc pe cineva nou. Repet, cineva de varsta mea. Daca e cineva mai mare cu 4-5, 60 de ani mai mare n-am nicio problema, ma simt in largul meu.
Ideea e ca ma straduiesc sa recuperez timpul pierdut