Bun....
O imagine cu traiectoria corecta in viraj:

Sper ca ati observat ca traiectoria nu este geometrica, cu raza constanta. Ca, de fapt, punctul de intrare corect este mai tarziu decat s-ar putea crede si ca faza de solicitare este mult mai scurta decat faza de solicitare. Explicatia are de a face cu comenzile in viraj, despre care tot discutati voi - si despre care o sa zic si eu cate ceva mai tarziu.
Vreau sa vedeti insa inainte de asta ce se intampla cu acul de par. Este foarte important, pentru ca este o greseala foarte des intalnita, la majoritatea soferilor si, prin extrapolare, este o situatie care se aplica si in cazul unor viraje.
Este vorba despre
traiectoria instinctiva.Trebuie sa stiti ca, pentru a ajunge un bun sofer, este necesar sa renunti la
instinct. De aia, sa nu credeti pe nimeni care se lauda ca are reflexe excelente, ca ar fi un sofer bun. Sunt toate sansele sa fie un simplu Kamikaze la volan. Asta daca are reflexele initiale, instinctuale, si nu daca are reflexe cizelate, educate la o scoala de pilotaj, de exemplu.
Cu alte cuvinte, instinctul nu este bun. Daca franezi "din instinct" intr-o situatie delicata, intr-un viraj strans cu asfalt ud, de exemplu ai toate sansele sa te rasucesti cu masina pe drum (supravirarea) sau sa mergi drept inainte cu rotile blocate (subvirarea).
La fel sta treaba si cu traiectoria instinctiva - si, prin comparatie cu o traiectorie ideala, diferentele se observa cel mai usor in acul de par.
Va pun o poza cu cele doua suprapuse:

Este evidenta diferenta dintre o traiectorie corecta, menita sa stabilizeze masina in viraj, si una care, daca va ganditi putin, nu face altceva decat sa o destabilizeze la maximum. In principiu, cum intri in viraj conteaza cel mai mult: daca intri corect, iesi corect. Daca intri gresit, iesi ...de pe drum.
Adica, toata filozofia asta a traiectoriilor este menita sa evite derapajele nedorite (si, in consecinta, necontrolate). Subvirarea si supravirarea. Intr-o traiectorie instinctuala, avem asa: viteza prea mare la intrare = risc de subvirare odata cu bracajul; bracaj progresiv, "pipaind" cumva, "cautand" traiectoria corecta = din nou, risc de subvirare; frana puternica, odata cu momentul realizarii ca ai viteza prea mare, deja inscris in viraj = risc de subvirare sau supravirare (depinde de aderenta)... deci numai riscuri peste riscuri. Uitati-va pe strada, acuma, ca stiti, si o sa vedeti cat de dezechilibrate par masinile majoritatii soferilor in virajele stranse, si cat de des ies de pe bucatica lor de drum (in general, pe contrasens)
Cristina, povesteai mai sus despre virajele cu raza inconstanta... mai gandeste-te putin... s-ar putea sa fi fost vorba despre altceva...
Prin comparatie, traiectoria ideala are ca scop principal tocmai evitarea situatiilor de risc enumerate: viteza mai mica la intrare va permite angajarea corecta pe noua traiectorie, evitand subvirarea si
da, baieti, accelerarea spre iesire va evita supravirarea. Detaliem mai tarziu, ca nu-i chiar asa de simplu...
In continuare, intrebari si, daca nu sunt, trecem la comenzi. Cand si cum franam, cand si cum acceleram in curba, in viraj si in acul de par?