@Bubu eu ador orice zi,mai ales cand sunt in concediu
e al doilea concediu neoficial(mica intelegere facuta cu medicul) din vara asta

Neatza.
Eu acum plec la Baia Mare.
Have a nice day. Ne mai citim deseara.

Un bancher evreu isi insoara baiatul.

- Simon, fiule, maine zburam la Tel Aviv pentru nunta ta.. Imi dau brusc seama ca nu ti-am spus multe lucruri despre viata.. De maine vei fi impreuna cu sotia ta, trebuie sa stii unele lucruri. Uite, spre exemplu, cunosti degetele de la mana?
- Sigur, tata, degetul mare, aratator, mijlociu, etc .
- Nu, fiule, stai sa-ti explic: exista degetul calatoriei, al directiei, al placerii, al casatoriei si al distinctiei..
- Ah, nu stiam asta, tata.
- Degetul calatoriei este degetul mare, care iti permite sa faci autostopul; degetul directiei - indexul - il intinzi ca sa indici un anumit lucru; degetul casatoriei – inelarul - pe care pui verigheta, iar degetul distinctiei - cel mic - pe care-l ridici cand bei cafea.
- Am inteles, tata, dar ai uitat degetul placerii.
- Ah, Simon, l-am lasat pe cel mai bun la sfarsit. Degetul placerii este degetul mijlociu, cel mai lung si mai frumos. Pentru placere, fiule, il umezesti cu limba si numeri bancnotele.


Cei care s-au gandit la altceva, in genunchi si sa recite 4 Ave Maria !!!


Hai la vale catre week-end! Va puuuuuuuuuuuuuuuup!

)))

http://www.crimetime.ro/eveniment/ceva- ... -ocna.html

sa va feriti de perverse ca pe targu-ocna (lovituri)

daaaaaaa...
i-au dat si lui una saracu, de l-au julit =))

macar pentru o ora...3600 de secunde =))

Omu a lucrat pentru antebratu' ala da? Nu mai fiti rai.. .

Singurul lucru pentru care a lucrat toata viata lui.

ANTONESCU DE ERA .... !!!!!!!!!

http://smartwoman.hotnews.ro/ne-mai-ami ... jutat.html

"Stiti ce spun toti actorii si cantaretii care urca pe scena atunci cand li se inmaneaza un trofeu: “Le multumesc fanilor mei, familiei care a fost alaturi de mine, multumesc X, multumesc Y”. Dar noi, cei care nu castigam nici Oscaruri, nici Grammy, gasim vreodata ocazia potrivita sa le multumim celor care ne-au ajutat?
Traiesti alaturi de cei dragi, tii legatura cu cei apropiati si nu stai niciodata sa te gandesti, in lumea asta grabita si nebuna, ca ai putea sa nu apuci vreodata sa le spui cat de mult au insemnat pentru tine. Daca ar fi sa privesc in urma, cred ca as avea cateva vorbe pentru cei pe care nu-i voi mai intalni probabil niciodata. Cred ca as vrea sa-i multumesc educatoarei mele, doamna Ruxandra, pentru fiecare mangaiere pe cap pe care mi-a oferit-o dupa fiecare cazatura. Si nu pot sa nu ma intreb daca e greu, pentru o educatoare, sa-si ofere toata afectiunea unor copii despre care nu va sti niciodata cum au crescut, cum s-au descurcat in viata, unde au ajuns.

Apoi, cred ca as vrea sa-i multumesc profesoarei de limba romana din generala, pentru toate mustruluielile si cuvintele deloc frumoase pe care le avea pentru mine. M-a ambitionat sa arat ce pot, sa dau tot ce am mai bun in mine si sa retin destule notiuni mult dupa ce am terminat scoala. Sunt sigura ca nu asta a fost intentia dansei, dar rezultatul este acelasi si pentru asta merita sa-mi aduc aminte de orele de romana.

Cred ca ar trebui sa-i multumesc si corespondentei mele din Franta, Magali Marcel. Aveam 11 ani si printr-un program scolar am inceput sa corespondam. Tin minte ca-mi trimitea tot felul de vederi si jucarioare cat unghia. O data mi-a trimis chiar un poster cu Johnny Depp, la care m-am uitat foarte ciudat pentru ca nu auzisem inca de el. Acum am uitat franceza si nu mai stiu nimic de amica mea dar, pentru aproximativ 2 ani, am asteptat fiecare scrisoare a ei de parca ar fi venit Mos Craciun.

Si, apropo de Mos Craciun, as vrea sa le multumesc unor prieteni de familie de-ai parintilor mei. Intr-o iarna m-au luat la serbarea fetei lor, noi avand cam aceeasi varsta. Oamenii au avut grija sa aiba Mosul in sac ceva si pentru mine iar surpriza a fost imensa, mai ales dupa ce le explicasem foarte detaliat de ce Mosul nu are cum sa stie ca sunt acolo si nu are niciun motiv pentru care sa ma strige. Nu stiu daca erau si traditionalele portocale langa, cert este ca am primit “Vrajitoarea din Oz”, un fel de continuare a clasicei povesti. Cred ca nu-i voi uita niciodata coperta mov, patratoasa.

Daca as putea, i-as multumi si unei controloare. Eram grabita intr-o dimineata, ma indreptam spre gara, stateam cu frica in san sa nu pierd trenul asa ca atunci cand m-am urcat in autobuz, mi-am scos biletul abia dupa ce mi-am tras sufletul. Intre timp, doamna ajunsese deja la mine si vroia sa vada tichetul compostat. I-am explicat situatia si am aflat cu mirare ca, in graba mea, incurcasem masinile. Mi-a zis sa nu mai compostez, sa cobor la prima si sa iau un troleibuz ca sa ma lase unde am nevoie. Multumirile mele din suflet pentru ca datorita ei am prins trenul. Dar mai ales multumirile mele pentru ca mi-a aratat ca sunt si controlori dispusi sa ajute, nu doar sa taie amenzi.

Mai datorez mult catorva profesoare din liceu. Dar cred ca ar merita efortul de a le cauta si a le spune in fata cat au insemnat pentru mine. La fel voi proceda si cu prietenii dragi si familia. Si, daca imi permiteti un scurt sfat, v-as propune sa faceti la fel. Prea rar au cei din jur idee cat de mult ii pretuim si cat conteaza ce fac pentru noi.

Autor: Alice"

Doaaamneee mare ti-e gradinaaa.
Bine macar ca stie sa faca conversia din ore in secunde ca la gramatica ne-a lamurit

3600 de scunde am ras....

Trezirea !!!

Cica azi am implinit un an de plastic pentru conserve, categoria de mobre e inca cu lamaie

pai ori suntem golani , ori nu mai suntem

Vineri 13, Jason's coming after you. A ha, ha, ha, nimeni nu o sa scape!!

Superstitiosilor