Ati vorbit mai sus despre franarea constanta, despre franarea progresiva, despre franarea repetata...
Nici unul dintre voi nu a folosit termenul pe care-l cautam...
Continuam:
Franarea corecta trebuie sa fie degresiva.Ideea că frânarea trebuie să fie efectuată progresiv este eronată, efectuarea unei manevre de frânare progresivă fiind chiar periculoasă, în unele cazuri.
Nu este vorba despre frânarea folosită în trafic pentru ajustarea vitezei de deplasare – pentru a egala viteza autovehiculului dumneavoastră cu viteza autoturismului aflat în mișcare, în fața autoturismului dumneavoastră sau despre ajustarea vitezei pentru înscrierea în siguranță într-un viraj. În acest caz, frânarea progresivă sau constantă este o posibilitate de ajustare a vitezei foarte comodă, elegantă chiar, dar numai dacă este efectuată din timp. Frânarea constantă poate fi o opțiune în majoritatea cazurilor, impresia de siguranță pe care o oferă șoferului fiind destul de ridicată. Însă nu este nici pe departe la fel de eficientă și de sigură ca tehnica frânării degresive, care scurtează mult distanța de frânare. Frânarea progresivă își va demonstra ineficiența mai ales în cazul unei frânări de urgență, pe de o parte datorită distanței mari necesare pentru frânare și, pe de altă parte, mai ales datorită riscului permanent de blocare a roților, pe parcursul efectuării manevrei de frânare.
Cum se face?
Frânarea degresivă se descompune în două faze:
- întâi, apăsarea inițială a pedalei de frână, care
trebuie să fie fermă și sigură, excluzând brutalitatea sau progresivitatea, și apoi
- diminuarea progresivă a forței de apăsare pe pedală,
în funcție de gradul și rapiditatea scăderii vitezei. Unul dintre efectele imediate ale apăsării inițiale pe pedală este plonjarea caroseriei mașinii, adică aplecarea înspre față a autoturismului. Unghiul de aplecare inițial trebuie să se păstreze pe toată durata frânării, aceasta fiind una dintre dovezile execuției corecte, cu maximum de eficiență, a manevrei.
Recomandări pentru efectuarea corectă a acestei manevre:
Evitați ”pomparea” pe pedala de frână. Această tehnică de frânare constă în apăsarea și relaxarea succesivă a pedalei, de mai multe ori în decursul aceleiași manevre. Riscul cel mai mare este cel descris mai sus de Grecutzu: blocarea rotilor, chiar si daca masina este dotata cu ABS, si implicit marirea distantei de franare si pierderea capacitatii directionale.
Evitați debreierea pe parcursul frânării. Apăsarea pedalei de ambreiaj nu trebuie efectuată decât pe parcursul ultimilor metri ai frânării. În primul rând, pentru că frâna de motor rezultată ca urmare a ridicării piciorului de pe pedala de accelerație va ajuta calitatea frânării. Apoi, pentru că, mai ales pe parcursul primilor metri ai frânării, piciorul stâng trebuie să se sprijine ferm pe ”pedala falsă”

, pentru a contracara efectele forței de inerție care vă va proiecta corpul înspre volan. Menținerea corpului în poziție corectă și fixă pe scaun (calarea) oferă posibilitatea unui control mai exact al apăsării pedalei de frână și a unei ajustări mai delicate a apăsării pe pedală.
Este foarte important ca frânarea să fie efectuată cu roțile direcționale drepte. O frânare violentă în cazul unui bracaj (deci în viraj) generează în majoritatea cazurilor un derapaj al punții spate, care va provoca o supravirare a autoturismului. În acest caz, este foarte importantă relaxarea apăsării pedalei de frână, pentru a anula blocajul roților directoare, care, odată blocate, își pierd capacitatea de a direcționa autovehiculului.
Necesitatea aplicării tehnicii frânării degresive este evidentă în cazul suprafețelor de drum cu aderență scăzută. Dacă în cazul asfaltului uscat, pe căldură, distanța de frânare prin blocajul roților nu pare cu mult mai mare decât în cazul frânării degresive, pe ploaie, pe macadam și mai ales pe zăpadă, diferențele sunt, din punct de vedere al siguranței deplasării, enorme.
Aplicarea tehnicii frânării degresive oferă și un plus de eleganță modului în care conduceți un autovehicul. De exemplu, în cazul opririi la un semafor, pe ultimii metri înainte de oprirea completă, relaxarea progresivă a presiunii pe pedală va duce la o oprire lină, elegantă, a autoturismului. Ideal ar fi (și este posibil) ca trecerea de la viteza minimă la oprirea completă să nu fie percepută de pasagerii din autoturism. Gândiți-vă cât ar aprecia ei acest lucru.
Cam asta e... prima parte a experimentului - mai degraba teoretica (pachetul de baza

).
Ce parere aveti? Continuam cu practica?