09 Dec 2009, 13:27
Christian Levant 09.12.2009
DE CE... mvrie, decemvrie, de ce?V-aduceţi aminte de Macedonski? Teribila, înfricoşătoarea, cumplit de plina de pilde... ”Noapte de decemvrie”? Care începe aşa... ”Pustie şi albă e camera moartă.../Şi focul sub vatră se stinge scrumit.../Poetul, alături, trăsnit stă de soartă,/Cu nici o scânteie în ochiu-adormit (...)//În zare, lupi groaznici s-aud, răguşit,/Cum latră, cum urlă, cum urcă, cu-ncetul,/Un tremol sinistru de vânt-năbuşit.../Iar crivăţul ţipă... dar el ce-a greşit?//Şi bezna lungeşte o straşnică gheară,/Şi lumile umbrei chiar fruntea i-o cer.../Şi luna e rece în el, şi pe cer...”. Şi continuă cu teribila viziune a călătoriei spre Mecca a doi pelerini: un frumos/tânăr emir (înfruntând drumul drept, dar periculos al pustiei) şi, pe drum ocolit şi umbros, un hâd/viclean... rival. Care, privindu-se-ntr-un ochi de apă, la întâlnirea cu emirul, se vede cum...”Mai slut e ca iadul, zdrenţăros, şi pocit,/Hoit jalnic de bube de drum prăfuit,/Viclean la privire, şi searbăd la faţă...”. Şi o mică discuţie...”De nume-l întreabă emirul, deodată,/Şi-acesta-i răspunde cu vocea ciudată:/La Meka plecat-am a merge şi eu.../La Meka?... La Meka?... şi vocea ciudată:/La Meka! La Meka! răsuna mereu.//Şi pleacă drumeţul pe-un drum ce coteşte.../Pocit, şchiop şi searbăd, abia se târăşte...”. Finalul, cred că vi-l amintiţi. Atât de dramatic pentru emir. Fatal de simplu pentru... cocoşat: ”Rămâne nălucă în zarea pustiei/Regina trufaşă, regina magiei,/Frumoasa lui Meka - tot visul tintit,/(...)/Şi-n Meka străbate drumeţul pocit,/Plecat şchiop şi searbăd pe drumul cotit/Pe când şovăieşte cămila ce-l poartă.../Şi moare emirul sub jarul pustiei/Şi focu-n odaie se stinge şi el,/Iar lupii tot urlă pe-ntinsul câmpiei,/Şi frigul se face un brici de oţel...”. Fin. The End. Конец.