07 Ian 2010, 13:04
Hai sa incerc...
Sa luam de exemplu acceleratia.
Avem, in primul rand, cele doua extreme: ralanti-ul, unde pedala nu este apasata deloc, si "blana orbitoare" - unde acceleratia este apasata la podea, la maximum.
Si apoi avem pozitiile intermediare. Acestea sunt cele care conteaza, de fapt.
Dupa cum ziceam mai devreme, orice exces de apasare pe pedala va fi penalizat - in cazul accelerarii, prin pierderea de aderenta datorata patinarii rotilor.
Dar ce inseamna excesul de apasare? Nu inseamna nimic altceva decat o apasare prea puternica a pedalei, datorita careia motorul transmite rotilor tractoare mai multa putere decat pot transmite rotile spre sosea, prin banda de rulare a pneului. Prea multa putere, care, datorita incapacitatii pneului de a transmite spre sol aceasta putere, se va pierde aiurea prin rotirea mult mai rapida a rotilor, in gol.
Deci secretul dozarii este sa apesi acceleratia doar atat cat este nevoie pentru a egaliza puterea transmisa spre roti cu puterea sau capacitatea pneului de a transmite aceasta forta spre sosea. Sa nu exagerezi. Sa "simti" cand si daca urmeaza sa se rupa aderenta si sa te opresi acolo cu apasarea pedalei.
Cam asta e dozarea. E un "prag" pe care nu ai voie sa-l depasesti.
Si daca ai exagerat cu apasarea, sa fii capabil sa reduci aceasta apasare pana imediat sub acel prag. Este tot "dozare", dar degresiva - adica reduci apasarea. Deci sa nu ridici total piciorul de pe acceleratie, ca risti alte consecinte, mai grave.
Asta fac pilotii de raliu, cand auzi tu "muzica" motorului, care creste-scade in intensitate foarte rapid, dar niciodata de la maximum la ralanti, ci la intensitati apropiate. Cauta permanent acea limita a aderentei - in functie de contextul exact, adica tipul de viraj, de aderenta de moment etc. Si "dozeaza".
Deci nu este vorba de extreme. Nu sprituri, desi uneori, si astea inseamna acelasi lucru, dar mai rar, nu o ridicare totala a piciorului de pe pedala - se creaza o frana de motor poate prea puternica, ci o echivalare a apasarii cu gradul de aderenta disponibil.
Mai simplu: Daca aderenta este foarte buna, dozarea poate merge spre extrem - mai mult in linie dreapta, mai putin in viraj. Daca, in schimb aderenta este proasta, zapada, gheata etc., dozarea trebuie sa fie foarte fina, foarte eleganta, progresiva sau degresiva - dar lent, fara nici o forma de bruscare a apasarii.
Intrebarile tale: trebuie sa dozezi, nu sa o tii constant (culmea e ca sunt convins ca tu faci acest lucru, fara sa fii neaparat constient de asta), doar daca se modifica viteza de deplasare. Pentru ca aderenta este influentata de viteza. Cu cat viteza creste, cu atat aderenta scade. Deci, daca se mareste viteza in urcare, pentru a nu depasi limita de aderenta, trebuie sa reduci apasarea pe acceleratie, sa "dozezi", deci. La limita, retrogradezi si din nou "dozezi".
Daca scade viteza, poti accelera, pentru ca ai mai multa aderenta. Din nou, "dozat", ca sa nu pierzi inertia, impulsul initial.
Care inertie e de cea mai mare importanta cand urci o panta, iarna.
Deci, nu spritzuri, ci finete. Are foarte mare legatura cu sensibilitatea piciorului drept (ca si franarea degresiva). Degresivitate, progresivitate in apasare, cat mai fin si fara excese.
Cat mai exact.
(Aplicatiile dozarii sunt de foarte mare importanta si in abordarea virajelor. Povestim noi si despre alea...)
Power is nothing without control...