cev13 scrie:OK, foarte frumos si academic explicat.
Acum ce am inteles eu...La urcarea unei pante acoperita cu zapada cel mai indicat ar fi sa pastrez o viteza constanta, fara a folosi sprituri (extreme) si sa nu ajung pana la "blana orbitoare".
Acum intrebarea mea este: inspre varful pantei, cand viteza tinde probabil sa creasca, se poate accelera usor?
Mai ales dupa ce treci de "cocoasa', poti accelera foarte usor. Aproape ca nu trebuie sa faci nimic...
Glumesc... Chestia e ca va trebui sa si cobori panta, probabil in aceleasi conditii de aderenta ca la urcare.
Si e intotdeauna mai usor (si mai sigur) sa mentii o viteza redusa, constanta, decat sa trebuiasca sa franezi la coborare, daca incepi coborarea cu o viteza prea mare.
Deci, in principiu, e mai bine sa incepi coborarea cu o viteza cat mai mica (sigur, in functie de context), pentru a-ti pastra o marja de siguranta, mai ales daca urmeaza o coborare virajata, unde pneul va trebui sa asigure aderenta atat pentru franare, cat si pentru bracaj.
PS Va mai amintiti de "cercul aderentei"?
