19 Dec 2009, 11:52
Mda...
Incep prin a spune ca, intr-adevar, acest topic a fost creat (initial) ca un loc in care sa fie postate opinii referitoare la aparitia unei carti care trateaza conducerea unui automobil din perspectiva defensiva si sportiva. Defensiva, in primul rand, si apoi sportiva. Din acest punct de vedere, postarile de mai devreme sunt binevenite, sunt la obiect si le apreciez, personal, foarte mult.
Este adevarat ca, in timp, subiectul principal a trecut pe un plan secund, devenind prioritare o serie de opinii referitoare la unele tehnici si tactici exacte, la obiect, despre conducerea automobilului. Pentru cei care au intrat mai tarziu pe acest topic si nu au avut rabdarea sau curiozitatea sa parcurga toate mesajele postate, poate ca acest lucru este derutant. Mai mult, uneori a venit vorba despre unele tehnici care pot fi considerate "de pilotaj" si care, intr-adevar, nu-si prea gasesc locul in conducerea de zi cu zi a automobilului modern, decat pentru cei cu adevarat pasionati. In ceea ce ma priveste, am incercat tot timpul sa insist asupra greselilor frecvente facute la volan de catre soferul obisnuit - produs al scolilor de sofer contemporane din Romania, care nu se pot lauda, in nici un caz, cu o deosebita valoare a actului pedagogic efectuat. Se pare ca uneori am reusit sa ma fac inteles, alteori, nu, cert este ca mi-am dat toata silinta sa raspund tuturor intrebarilor celor care au avut curiozitatea de a urmari acest topic. Oricare au fost acele intrebari.
Si asa, acest topic s-a transformat in timp, dintr-unul care se dorea o forma de prospectare a pietei, intr-un "tutorial", sa-i zicem, despre conducerea in siguranta si cu eficienta a automobilului. Poate ca ar fi trebuit creat un topic nou, dar eu, nepricepandu-ma prea bine, am preferat sa las sa se petreaca lucrurile de la sine.
As vrea sa ma refer, totusi, la unele dintre mesajele postate in urma. Repet: apreciez foarte mult faptul ca s-a postat, insa nu pot fi in totalitate de acord cu mesajele - opiniile - postate sau, cel putin, cu unele afirmatii cuprinse in ele. Am sa iau cateva la intamplare:
Sweet.sti scrie: "insa intrebati o mama care-si duce fiica la scoala cu masina in fiecare diminaeata daca ar vrea sa-si imbunatateasca coordonatele(rezulatele) de pe graficul franarii atunci cind intra intr-o curba." Lasand la o parte eroarea de abordare a problemei ("franarea cand intra intr-o curba") - probabil, involuntara, vreau sa spun ca am cunoscut multe persoane, de ambele sexe, care, atunci cand au avut copii si au devenit constienti de noile responsabilitati, au inceput sa caute moduri de a le asigura acestora securitatea in toate domeniile, inclusiv in deplasarea cu masina. Deci, daca pana in acel moment, o mentalitate de tipul: "lasa ca merge si asa" la volan era acceptabila, din acel moment, nu mai era suficienta. Noii parinti nu mai sunt dispusi sa-si asume riscuri gratuite, daca implica proprii copii, si devin mult mai atenti la modul in care conduc, in general modificandu-si abordarea generala a parcurgerii unui traseu, devenind mult mai atenti la toate situatiile de pericol pe care traficul le creaza permanent. Si, imediat dupa asta, acesti parinti isi doresc sa afle noi moduri de a reactiona corect si sigur intr-o situatie de pericol. Deci, poate cu totul neasteptat pentru sweet.sti, raspunsul a 8 din 10 mame carora le-ar fi adresata intrebarea, ar raspunde "da!". Nu in ceea ce priveste neaparat "franarea in curba" ci modul eficient de franare pentru evitarea unui pericol.
bebitz scrie: "mai baieti,apreciez foarte mult ce faceti voi aici,doar ca regulile mi se par putin trase de par,in sensul ca se potrivesc mai mult pentru o scoala de pilotaj,sau eu stiu,esti la raliuri,nu pentru viata de zi cu zi.Adica daca am fi niste soferi responsabili,nu am merge ca derbedeii cu 140 pe serpentine sau stiu eu pe unde.Si nu degeaba sunt limitatoare de viteza(evident nu petru a fi incalcate).La 170,sau ce viteze s-au mai mentionat in posturile precedente,daca iti un caine in fata,e imposibil sa nu-l ratezi,ori pe el ori parapetul in cazul in care vrei sa ocolesti cainele.si grecutzu,no offence,dar ar fi bine sa fi mai responsabil,nu sti cand intr-o manevra faci o mica gresala si se duce totul de rapa." In mare masura, sunt de acord cu acest punct de vedere. Poate ca uneori, regulile descrise aici sunt "putin trase de par" si duc cu gandul spre pilotaj, mai degraba decat spre o scoala de soferi obisnuita. De altfel, unele dintre aceste reguli - tehnicile - deriva din regulile de baza ale pilotajului. Sigur ca de-a lungul topicului de fata a mai fost vorba si despre tacticile conducerii defensive, care in nici un caz nu pot avea de a face cu pilotajul, dar poate din graba sau din nebagare de seama, au fost trecute cu vederea.
Dar sa revenim la tehnicile asa-zis "de pilotaj". Rationamentul meu a pornit de la doua constatari tulburatoare pentru mine: numarul mare de accidente foarte grave care se petrec cu o frecventa din ce in ce mai mare pe soselele tarii, si modul in care autoritatile inteleg sa gestioneze aceasta problema, care, in opinia mea, tinde sa devina o problema nationala. Despre cel de-al doilea aspect nu vreau sa vorbesc prea mult; nu este locul aici si oricum, o rezolvare corecta a acestei probleme trebuie sa implice coparticiparea multor foruri cu competente in acest sens, precum si foarte multe fonduri. O pastrez totusi ca pe o ipoteza a rationamentului meu. Cat despre prima premisa, am observat ca dincolo de afirmatiile placide si fara continut ale politistilor aflati la fata locului in cazul unui accident rutier, la o privire mai atenta - mai "profesionista" (sa-mi fie iertata infatuarea), asupra cuzelor exacte care au dus la provocarea acelui accident, se impune o constatare amara: majoritatea s-au produs datorita unei manevre, unei tehnici, aplicate gresit intr-un context dat. Adica, de exemplu, formularea: "a pierdut controlul volanului, a intrat pe contrasens si s-a izbit frontal de autoturismul.... In urma..... au rezultat 2 (3, 4, 5) morti etc. etc. Suntem atat de obisnuiti cu astfel de stiri, sunt atat de frecvent auzite, incat parca nu ne mai impresioneaza deloc. In nici un caz nu mai sesizam drama care se ascunde sau care urmeaza in spatele acestor formulari placide si, parca, fara fond... Dar, sa revenim.
Din punctul meu de vedere, permanenta intrebare care-mi venea in gand era: cum, domnule, a pierdut controlul volanului? Adica, ce? a scapat volanul din maini, a uitat sa invarta de el, sau ce? Mai tarziu am inteles, experimentand eu insumi, (sigur, in conditii de circuit), ca pierderea controlului asupra volanului nu inseamna nimic altceva decat o consecinta a unei insiruiri eronate de manevre efectuate asupra comenzilor masinii, in general pornind de la incapacitatea soferului de a aprecia corect aderenta de care dispune sau amplitudinea comenzilor de franare, accelerare si/sau bracaj (invartirea volanului). Mai simplu: a franat prea tare sau cand nu tebuia, a accelerat prea devreme sau a tras de volan prea devreme sau progresiv, a folosit o traiectorie eronata care l-a proiectat pe contrasens... Mici, foarte mici erori de utilizare a comenzilor masinii, dar care duc la consecinte de un dramatism extrem... Si atunci, logic, urmatoarea intrebare pe care mi-am adresat-o a fost: "cum, domnule, si n-a putut sa nu franeze asa de tare... sau n-a vrut...?" Mi se pareau stupide variantele... Singurul raspuns corect care-mi venea in minte era: de fapt, n-a stiut!...
N-a stiut... Mi se pare tulburatoare perspectiva...
Inutil sa insist asupra cauzelor datorita carora acel sofer nu a stiut cum sa procedeze corect in situatia data. Poate fi vorba despre el insusi, poate fi vorba despre instructorul care l-a invatat sa conduca, de politistul care i-a dat dreptul de a circula pe soselel patriei la volanul unui autoturism, de administratorul drumului care nu a semnalizat corect un segment de drum probabil periculos... Poate cu alta ocazie vom discuta si despre asta. Cert este ca, daca vrei sa afli chestiuni noi, verificate, despre modul de conducere cel mai eficient (si mai sigur, daca-mi permiteti) de conducere a automobilului, nu ai incotro te indrepta decat spre tehnicile de pilotaj. Raman la parerea mea: cu mult discernamant, multe dintre aceste tehnici pot fi modificate, transformate, adaptate, pentru a fi folosite in deplasarea mult mai sigura de zi cu zi.
Deci, ce putem face noi insine in privinta asta? Ganditi-va ca nu este vorba doar despre voi, cei aflati la volan, care este posibil sa gresiti intr-o anume imprejurare. Este vorba si despre situatia in care va aflati la volan in cealalta masina, spre care se indreapta cel a carui masina i-a scapat de sub control. Parerea mea este ca, in ambele situatii, pana cand autoritatile ne vor pune la dispozitie drumuri pe care nu este posibila aceasta situatie (autostrazile, in speta), singura modalitate aflata la indemana noastra de a evita consecintele unor astfel de situatii este educatia. Atat in ceea ce priveste conducerea defensiva (mai ales!), cat si conducerea sportiva, (care nu trebuie sa se confunde cu pilotajul). De ce si aceasta? Pur si simplu, pentru ca situatiile extreme impun solutii extreme. Iar un sofer educat in spiritul sofatului eficient - chiar si numai teoretic - va fi intotdeauna mai bine pregatit sa reactioneze intr-o situatie limita, decat unul care nu stie decat sa se deplaseze din punctul A in punctul B. Pana si numai datorita educatiei psihice, inevitabile pe parcursul instruirii in conducerea nu "la limita", ci "spre limita" a unui automobil. Ganditi-va doar cate accidente ar fi fost evitate daca soferii implicati ar fi reusit sa nu se panicheze in fata unei situatii extreme de trafic...
Asta nu inseamna, nici pe departe, ca sunt adeptul deplasarii cu viteze mari sau foarte mari pe drumurile publice! Fiecare km/h in plus mareste exponential riscurile deplasarii, creaza premisele unui comportament exacerbat, pune toti ceilalti participanti la trafic in posturi inconfortabile, creand premisele efectuarii unor erori de catre acestia, duce la imposibilitatea gestionarii corecte a unei eventuale greseli s.a.m.d. Pe de alta parte, este cunoscut faptul ca adevaratii sportivi (piloti de competitie) sunt unii dintre cei mai "cuminti" participanti la trafic. Un comportament generat de nenumarate cauze concrete, pe care nu am sa le dezvolt aici.
De altfel, am ajuns la concluzia ca, probabil ca si in alte domenii, cele mai importante trasaturi ale unui sofer cu adevarat "bun" sunt: inteligenta si modestia. Lipsa oricareia dintre aceste calitati va face ca soferul care nu beneficiaza de ea sa nu poata deveni un sofer responsabil, sigur si eficient. Lipsit de inteligenta, un sofer nu va sti sa invete sa conduca... Lipsit de modestie, nu va vrea acest lucru...
Power is nothing without control...