K.I.P. up the good work bogy!

bogy,fiindca o imagine face mai mult decit 1000 de cuvinte

Foarte tare imaginea.
Intradevar spune multe!

Como estas, gringos? Am ramas in spate, dar mie imi place sa mai raman in spate, asa ca nu-i bai. Cam multe aspecte discutate, eu o sa ma rezum la doua dintre cele mai importante.

1. Homosexualitate vs. Heterosexualitate
Intotdeauna am admirat gay-ii (de orice sex), pentru ca mi se par persoane care au depasit multe granite si sunt mai mult decat open minded. Nu imi plac gay-ii care se exprima in public, desi nu as face nimic mai mult decat sa imi iau privirea de la ei si actiunile lor un pic prea indraznete pentru mine. Dar si acest "mine", "tine" etc. se schimba. Va propun un simplu exercitiu de imaginatie: ganditi-va cum ati fi reactionat acum 5-10 ani la gay, ganditi-va cum ati actiona azi si imaginati-va cum ati actiona peste 5-10 ani. Mai mult ca sigur, omul este schimbator pe parcusul vietii, conceptiile i se modifica treptat, in diverse feluri, de aceea incerc sa merg pe ideea "never say never".
In tarile un pic mai civilizate, gay-ii au legi care sa ii protejeze, la job sunt interzise orice glume facute pe seama apartenentei sociale (rromi, de culoare, asiatici, europeni etc.), religii (ortodocsi, catolici, protestanti, musulmani etc.), orientari sexuale (gay, hetero, bi) etc.

Nu este obligatoriu ca noi toti sa ii intelegem sau sa ii acceptam pe homosexuali, cel mai important este sa ne vedem de treaba, sa nu ne abatem de la normal. ("extremistii" au numai de pierdut - pot primi amenzi, pot face puscarie s.a.m.d. pentru actiuni infantile, nesabuite si inutile)

2. Noua generatie vs. generatiile precedente
Intotdeauna am admirat progresul, de orice fel. Daca in strainatate sunt normale relatiile mai apropiate dintre oameni (cel mai bun exemplu este folosirea numelor, fara Dl, Dna, Dra). Apoi, vorbeati despre discutii pe messenger cu diriginta, mie incep sa mi se para din ce in ce mai normale. Pana si eu am folosit la facultate messengerul si telefonul pentru a interactiona cu profesorii in diverse probleme. Eu cred ca orice progres e normal, totul tine numai de individ si mai ales de optiunile acestuia. Daca era sa ne tinem de "vechi", poate nici generatiile '70-'80 nu trebuiau sa mai fie pe internet etc. Intotdeauna am admirat deschiderea spre nou si am condamnat (in gand) gandirea limitata si orizontul redus, precum cel ai cailor.

3. (bonus) Este important ca parerea despre noi sa fie una foarte buna, dar nu este recomandat nici sa ne auto-amagim. Trebuie depus un efort sustinut pentru ca valoarea reala sa fie intotdeauna cat mai aproapiata de valoarea fictiva (cea din oglinda). Cu totii avem de lucrat la toate aspectele ce ne definesc. Niciodata nu o sa putem afirma ca suntem multumiti 100% de ceea ce suntem, intotdeauna fiind loc de mai bine. Eu cu cat stiu mai multe, cu atat mai tare imi dau seama cat de putin stiu

Week-end cu stari de spirit alese!

Corect, Nicolas..
Cu cat inaintam in viata, cu atat stim mai multe ....ca sa ne dam seama ca nu stim de fapt nimic.

Observ cu placere ca in ultimul timp topicul s-a mai dezghetat (desi m-am temut ca va fi mort din nastere )am inceput sa ne scriem parerile (chiar daca suntem inca putini)sa ni le sustinem si sa le argumentam.Quot capita, tot sententiae (Atatea pareri, cate capete) dar tocmai in asta sta frumusetea topicului pentru ca noi insine ne stabilim repere, limite, sau contraindicatii care ne vor calauzi in viata si totodata ne definim propriul sistem de valori.
Multumesc celor care au scris,scriu si vor mai scrie pe acest topic.

Bubulutza scrie:

cu cat stii mai mult, cu atat iti dai seama cat de putin stii de fapt...

ma bucur ca suntem de aceeasi parere!
PS: tibetan afurisit: cu mare placere despre ce mai vorbim?

pai as aborda de exemplu o tema de actualitate, prezenta in majoritatea cuplurilor,conflictul domestic sau conjugal,cum vreti sa-i spuneti,cind,de la ceva banal,se ajunge la o cearta "monstru",repet,am zis conflict si nu violenta conjugala,acesta fiind un alt capitol,ar fi interesant sa aflam cum reactionam si daca stim sau nu sa gestionam situatia.
Am sa incep eu cu citeva considerente pe marginea acestui subiect legat de psihologia comunicarii:
ce este un conflict?de obicei găsim următoarele definiţii: neînţelegere, contradicţie, dezacord, ceartă, antagonism.
motive: cind partenerii au păreri diferite cu privire la sistemul de valori, acesta poate fi o sursă de conflict, indiferent cât de mult se iubesc unul pe celălalt, interpretarea diferită a nevoilor emotionale (fiecare concepe și demonstrează dragostea în mod diferit, noi așteptăm din partea celuilalt dragoste, apreciere și respect dar dragostea nu este ceva tangibil și de aceea este greu de vizualizat, unii, care sunt vizuali, vor să vadă dragostea, auditivii vor s-o audă ,de mult nu mi-ai mai spus „te iubesc” kinestezicii trebuie să simtă dragostea în acţiune)
În majoritatea cazurilor o ocazie de ceartă poate izvorî din faptul că mesajul primit nu coincide cu mesajul transmis, adică ce-am înţeles eu nu seamănă cu intenţia celui care a emis mesajul,cel care a primit mesajul se comportă ca și când ar fi înţeles însemnătatea mesajului și acţionează conform acestei presupuneri, fără să verifice dacă a înţeles bine,de exemplu,eu in dormitor la laptop,ea in bucatarie la spalat vase,ea:florin!vino repede!eu: (gindesc)iar ma cheama asta să o ajut la cine stie ce în bucătărie,vin cu nervi (ca tocmai eram in mijlocul unei discutii pe forumul seat )si ea zice:sunt cu mîinile in chiuvetă,ridică-mi te rog și mie mînecile la bluză!
o greseala majora pe care multi o facem este ca, odata conflictul deschis ,suntem furiosi si atacam persoana nu problema in sine.de asemeni,vorbește direct cu persoana cealaltă,nu presupune că partenerul știe ce gândești și simţi,pune întrebările sub forma unor afirmaţii, accentuează dorinţele și schimbările pozitive pe care le urmărești, nu defectele sau greșelile pe care speri să le eviţi, si, împărtășește-ţi dorinţa sub forma unei preferinţe, nu a unei necesităţi, dacă este necesar să vorbești despre dorinţele tale.
acestea fiind zise,dragilor,spor la scris!

uitasem un post scriptum,recomand cu placere cartea psihanalistului si scriitorului Erich Fromm,Arta de a iubi.daca va cade in mina nu o ocoliti.

Pana azi, am citit topicul cu atentie, am citit to ce s-a scris, insa n-am intervenit fiindca nu prea aveam subiect, psihologia este domeniul stapanit de sotie, topicul cred ca este interesant pentru ea.
O sa il arat, poate asa gaseste ceva interesant, ea considerand tot ce tine de forumuri si cluburi, pierdere de timp.
Insa, ieri s-a produs dezastrul : tocmai ce citisem la birou, postarea Tibetanului (sa traiti domnu' Dalai Lama) despre confilctul in cuplu/familie, odata ajuns acasa a inceput furtuna.
Al meu copil a devenit foarte pasionat de Razboiul Stelelor, mai exact de Yoda, dupa ce intr-un Happy Meal i-a cazut o jucarie ce il infatisa pe Marele Maestru Jedi (nu duc copilul la Mc, a fost la ziua unui alt copil, sarbatorita in "celebrul" fast food).
Bun, eu i l-am arat pe Yoda in diverse poze si chiar in film, dar ieri a vazut pentru prima oara un film capa coada si anume Razboiul Stelelor-Razbunarea Sith. Dupa cum spuneam, ajuns acasa, copilul a inceput sa imi povesteasca ce interesant a fost si sa ma intrebe, cum a ajuns Anakin Skywalker, Darth Vader.
In acelasi timp, Dana (aka "The Wife"), a incercat sa imi spuna ca o sa isi mai ia inca un job, fiindca dupa cum stiti, in invatamant salariile sunt de tot... gemul.
Eu, absorbit de Star Wars, am trecut cu vederea, ce imi comunica ea si tot ii dadeam inainte lui fii miu cu istoria Imperiului Galactic si la un moment dat a izbucnit: "Pai da, tu este interesat de toate prostiile, chinui copilul cu chestii complicate, explicatii alambicate, despre ceva care nu intelege, ca e pra mic, etc, etc , etc (copilul era cam obosit, cam era ora de culcare), in loc sa ma asculti pe mine, ca vezi ca e greu, ne trebuie bani."
Eu:"Sigur, cand stau cu el si ma joc, de ce stau, cand nu stau si am treaba, ca nu stau"
Si a inceput de aici o cearta stupida, pe care in cele din urma am stins-o rapid, deoarece nu ne place sa ne certam de fata cu copilul si am facut pace, asigurandu-ne de sustinere reciproca si promitand ca o sa fiu mai atent cu ce spune ea.

Nah, ca am reusit sa postez de 2 ori, sa stearga un moderator un post.
Mersi!

...mda...Cornelius, cred ca trecusei pe "safe mode" ...mie mi se intampla sa nu fiu atenta la ce spun oamenii din jurul meu...dar e defect profesional pentru ca sunt in birou cu inca cel putin 5-6 persoane de regula (de obicei femei) si daca vrei sa faci ceva munca... trebuie sa inveti sa iti inchizi urechile ...pentru ca altfel ajungi la balamuc!!!
....de regula sunt mega obosita din cauza aceasta...zumzait permanent intr-un spatiu relativ mic...si nu mai am rabdare seara sa mai ascult povestile lui Mihai...si el se supara...si etc...dar partea importanta este ca intr-un final ne intelegem noi cumva

Mda, e foarte adevarat ca acum ea trece printr-o schimbare de post, a plecat de la scoala unde a predat 15 ani in Pantelimon unde oamenii erau modesti, dar cu mult bun simt si pentru care scoala, era singura cale de a scapa si a venit la noi in cartier, la doi pasi de casa, insa unde "fitzele" sunt maxime.
Insa sunt convins, i-am zis lucrul asta, ca o sa reuseasca sa ii "dreseze" si pe astia , daca a reusit ea sa faca oameni din copii proveniti dintr-o anumie etnie din Pantelimon
Recunosc sincer, ca uneori ma ia valul si nu sunt atent intotdeauna la ce se intampla in jur sau ce spune, mai ales daca sunt concentrat la ceva care ma intereseaza tare.
Daca rezistam noi de 15 ani, mai ales dupa ce am trecut printr-o gramada de probleme, ne descurcam si mai departe.

...eu ma gandesc cu groaza ce m-as fi facut acum daca mi-as fi urmat pasiunea din copilarie sa ma fac profesoara....bine ca a fost maica-mea mai realista!
...oricum daca e invatata cu cei mici...sigur are toleranta si pentru tine (glumesc! )

Daaa, mai ales cu mine care, cateodata n-am minte nici cat fii miu de 6 ani!