http://think.hotnews.ro/un-cousteau-in- ... lfini.htmlDelfinii sunt la fel de inteligenti ca oamenii. Nu stim insa daca afirmatia se sustine cand inversam actorii. Si asta pentru ca, cel putin de trei ani incoace, apele Marii Negre au adus la mal, pe litoralul romanesc, tot mai multi delfini neinsufletiti, asfixiati in plasele de pescuit calcan sau vaduviti de simtul de orientare din cauza sonarelor militare. Eroul nostru de astazi si echipa pe care o coordoneaza le pregateste totusi un viitor mai bun, deocamdata cu bani proveniti in mare parte din buzunarele proprii.
de Ionut Dulamita
Masuratorile spun ca Oceanul Planetar ocupa doua treimi din suprafata planetei. Teoria evolutionista spune ca viata de pe Pamant s-a nascut in ocean. Jacques-Yves Cousteau spune ca viata marina este „un continent legendar”. Razvan Popescu, biolog si coordonator al asociatiei Oceanic Club din Constanta, care se ghideaza dupa dictonul lui Cousteau, spune ca marea si viata pe care o gazduieste ea sunt soarta sa. „Cum ar fi omenirea fara [viata marina]? Raspunsul e simplu: omenirea nu ar fi”. Aproape 70% din populatia Terrei locuieste la mal de mare sau de ocean, spune el, si se bizuie pe resursele din apa. „Viitorul omenirii se regaseste tot in mare”. Iar viitorul marii se regaseste intr-o masura bine definita de legile naturii in soarta delfinilor.
Omul si delfinul. Nu poti sa-i separi decat cu un harpon sau cu un navod. Sau altfel: omul incepe sa afecteze tot mai mult echilibrul ecosistemelor, delfinii joaca un rol esential in echilibrul ecosistemelor marine. Fiind pradatori de top, “consumatori finali”, cum le spune Razvan Popescu, prin ei se mentine viabilitatea, sanatatea si productivitatea populatiilor piscicole. In Marea Neagrea, ei sunt singurii care joaca acest rol pana in adancuri. Ceilalti consumatori finali, pescarusii, chirele sau cormoranii, nu fac decat sa completeze, la suprafata, munca delfinilor.
Dincolo de asta, mamiferele marine ii imita perfect sub apa pe consumatorii finali ai planetei, oamenii. „E greu de descris un astfel de mamifer pe care nici macar cele mai avansate tehnologii din cercetare nu au reusit sa il faca pe deplin inteles din punct de vedere comportamental si social”, spune Razvan Popescu. Delfinii au un limbaj mult mai avansat si mai complicat decat majoritatea animalelor studiate pana in prezent. Traiesc emotii si adopta atitudini, se organizeaza pe baza unor strategii si vorbesc intre ei, ba chiar folosesc diplomatia pentru a evita conflictele pe scara ierarhica.
Filosofii cer sa li se acorde statutul de persoana, cu dreptul la viata, libertate si bunastare. Oamenii de stiinta chinezi cred ca mamiferele cu creierul super dezvoltat activeaza celule cerebrale inactive la copiii autisti. Pescarii din Taiji, Japonia, si cei din Insulele Feroe vad insa in ei doar sursa de hrana, desi carnea de delfin este bogata in mercur si poate dauna organismului uman. In acelasi registru, unele mamifere sunt prinse in plase de pescuit sau bulversate din cauza sonarelor si esueaza la tarm. Asta se intampla si pe plajele romanesti, unde Razvan Popescu si asociatia Oceanic Club se ocupa de recuperarea delfinilor esuati. Pana acum au reusit sa salveze doar trei.
Asezat comod in fotoliul din sufrageria in care si-a petrecut copilaria si o parte din adolescenta, intr-o dupa-amiaza, Razvan Popescu (foto) se uita „pentru a nu stiu cata oara” la documentarele lui Ben Cropp despre Marea Bariera de Corali din Australia. Avea 17 ani, era deja hotarat sa urmeze facultatea de biologie si cocheta cu ideea infiintarii unui club de protectie a mediului. Gandul nu i-a venit aiurea. L-au influentat doi oameni in copilarie: bunicul, medic veterinar, si profesorul de biologie din generala. Apoi Jacques Cousteau si o pereche de ochelari subacvatici cu care a scrutat micile minuni marine la doar 1 metru adancime, aproape de plaja Trei Papuci din Constanta. Apoi un costum de scanfandru in toata regula si un prieten cu experienta care i-a aratat libertatea de miscare sub apa la 15 ani. Mai tarziu avea sa fie realizator al unei emisiuni saptamanale de stiinta si aventura pe postul local de televiziune MTC-Tv, pe urmele lui Cousteau, sau asistent de cercetare la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Marina.
In acea dupa-amiaza de februarie, 1992, Razvan Popescu si-a chemat prietenii cei mai buni la un ceai. La acea vreme, avea o barca pneumatica de trei persoane si „foarte mult entuziasm”. Din acel entuziasm s-a nascut Societatea de Explorari Oceanografice si Protectie a Mediului Marin „Oceanic Club”, care abia in vara anului trecut a reusit sa-si achizitioneze o ambarcatiune mai serioasa, chiar daca are doar 4,5 metri si 20 de cai putere, si care are acum un scop bivalent: dezvoltarea cercetarii stiintifice de teren in Romania si identificarea si implementarea unor solutii de mediu, cu precadere in domeniul conservarii biodiversitatii.
Proiectele actuale sunt diverse: monitorizarea biodiversitatii in zona Dobrogei si a apelor marine romanesti, cu precadere a speciilor invazive si a celor amenintate cu disparitia, igienizarea si studiul hidrobiologic al lacurilor glaciare din Romania sau readucerea cercetarii romanesti pe continentul african. Si cum se afla la malul marii, la jumatatea lui 2007, Oceanic Club, care numara 27 de membri in tara si in strainatate, „a preluat dificila problema a delfinilor din Marea Neagra in cadrul programului ‘Delfinii in Criza’”, in lipsa unui organism direct responsabil cu recuperarea mamiferelor marine esuate la tarm, asa cum exista in alte tari.
„De atunci am preluat practic toate cazurile de esuari [de delfini] din zona costiera romaneasca”, spune Razvan Popescu. 11 la jumatatea lui 2007, 45 in 2008, 106 in 2009 si, pana acum, doar 23 anul acesta, „desi 2010 este anul cu cea mai mare frecventa a prezentei delfinilor in imediata vecinatate a coastei de cand am inceput programul. Probabil ca si actiunile noastre de identificare, recuperare si distrugere a plaselor de pescuit pierdute, abandonate sau ilegale incep sa dea rezultate”.
In Marea Neagra exista trei specii de delfini – Delphinus delfis, Tursiops truncatus si Phocoena phocoena. Desi in ultimii 10 ani s-a incercat evaluarea populationala a celor trei specii, potrivit lui Razvan Popescu, numarul total al delfinilor din Marea Neagra nu poate fi stabilit cu precizie. „Se estimeaza grosier ca ar mai fi in jur de 100.000 de exemplare, fata de 2.000.000 la inceputul anilor ’60”. Dintre acestia, un numar considerabil esueaza la malul marii, majoritatea neinsufletiti.
Pentru a ilustra cauzele mortii mamiferelor, Razvan Popescu se intoarce la datele statistice din 2009, elocvente prin numarul mare de cazuri. Anul trecut au esuat 106 delfini. 62 au murit prinsi in plasele de pescuit de tip setca folosite pentru calcani. 25 au pierit in urma unor microleziuni ale melonului (organul de orientare), produse de zgomote de intensitati foarte mari – explozii sau unde de sonar de inalta rezolutie. Cum delfinii vad extrem de slab si nu isi folosesc ochii pentru a supravietui, cand au melonul dat peste cap nu mai pot sa-si procure hrana sau sa se orienteze in spatiu. Asa ca mor flamanzi si epuizati. Revenind la statistici, alte exemplare au murit in 2009 din cauza unor infectii virale pe fondul unei imunitati scazute sau dupa ce s-au ciocnit letal cu ambarcatiuni de mare viteza, de batranete sau in urma unor lupte pentru suprematie in interiorul grupului. Doar doi au scapat cu viata.
Voluntarii Oceanic Club, in numar de 93, dar si Apele Romane, serviciul 112 , jandarmeria sau localnicii sunt cei care ii semnaleaza asociatiei de mediu cazurile de delfini esuati. Echipa ei de specialisti se deplaseaza la fata locului in masina personala a unuia dintre membri, in care este transportat apoi exemplarul spre Directia Sanitar-Veterinara (DSV) Constanta, pentru necropsie. Daca este proaspat, ajunge intreg la Muzeul National de Istorie Naturala „Grigore Antipa” din Bucuresti, unde este folosit in scop didactic sau devine exponat, daca se afla in stare avansata de descompunere, i se fac teste biologice mai amanuntite si este predat pentru incinerare.
Daca delfinul este viu, unul dintre medicii veterinari ai echipei Oceanic Club, care sunt, de altfel, angajati ai DSV, il evalueaza si stabileste rapid setul de masuri care se impun, in functie de echipamentul si medicatia disponibile, exemplarul fiind transportat apoi la Delfinariu. Pana acum, Oceanic Club a reusit sa salveze insa doar trei delfini ajunsi vii la tarm – doi in 2009 si inca unul anul acesta. Pentru ceilalti nu a avut resursele necesare – medicatie si mijloace de diagnostic.
„Pentru salvarea unui delfin dispunem de oameni foarte bine instruiti, de cateva seringi de unica folosinta pentru uz veterinar si de cateva flacoane de vitamine, minerale, glucoza, calciu; manusi chirurgicale, cateva combinezoane de protectie de unica folosinta indelungata, ca sa fiu putin sarcastic, si cam atat”, spune Razvan Popescu. „De ce ar [mai] fi nevoie? Ohohooooo…”. Resursele intregului program provin din contributia directa a membrilor Oceanic Club, in proportie de jumatate, iar restul, din sponsorizari si donatii private.Doar pentru a prelua un delfin de pe plaja si a-l transporta la sala de necropsie este nevoie de 100-120 RON, in functie de distanta si dimensiuni.
Coordonatorul asociatiei enumera pe scurt lipsurile: o masina adecvata pentru transportul exemplarelor esuate; consumabile – manusi chirurgicale, combinezoane, folii de plastic pentru ambalarea mamiferelor, recipiente, reactivi, conservanti etc.; combustibil pentru deplasari; un echipament minim necesar pentru diagnosticare si tratament in cazul delfinilor vii – un ecograf portabil, instrumente de prelevare netraumatica, medicamente, vaccinuri etc. Asa ca, momentan, totul se cam bazeaza pe noroc, cum a fost si cazul celor trei operatiuni de salvare reusite. Echipa a fost informata in timp util, medicii veterinari au fost disponibili, la fel si medicamentele, iar exemplarele nu se aflau intr-o situatie extrem de grava.
Biologul spune ca este nevoie de un buget anual fix destinat exclusiv problemei esuarilor, care ar trebui sa fie de circa 7-8.000 de euro, pe langa echipamentele neconsumabile, „bani pe care i-am strans pana acum cu chiu, cu vai”. Solutia ideala este insa alta, continua el: un plan de management al populatiilor de delfini din bazinul de vest al Marii Negre, care nu se poate intocmi eficient acum, in lipsa numarului exact al exemplarelor din fiecare specie si a cunoasterii rutelor de migratie – „asupra carora nici unul din statele riverane nu a facut vreodata vreun studiu serios” –, a zonelor predilecte pentru hranire, pentru reproducere si pentru odihna si socializare. „Da, delfinii socializeaza”.
„Trebuie sa stim care sunt bolile cele mai frecvente specifice acestui bazin maritim, in ce masura populatiile mai sunt viabile pe termen lung din punct de vedere genetic”, spune Razvan Popescu. „Am redactat un proiect amanuntit in care sunt prevazute activitati in cel mai mic detaliu si pe care il putem pune la dispozitia celor interesati”. Pana la punerea lui in practica, coordonatorul Oceanic Club se bucura de unul dintre marile succese de pana acum: implicarea DSV, a politiei de frontiera, a Apelor Romane si a mediului academic in recuperarea delfinilor esuati.
Succes condimentat uneori si cu un gust amar. In iunie 2009, un mascul perfect sanatos din specia Delphinus delfis (delfinul comun), in varsta de aproximativ patru ani, ajunsese la tarm cu melonul afectat, nemaiputand sa se orienteze si sa se hraneasca. „Poate cel mai amar gust l-am simtit atunci, cand, dupa un efort de peste 16 ore inceput in miez de noapte, acesta nu a avut un final fericit. Nu aveam masina de transport atunci, inca nu aveam nici ambarcatiune. Medicatia era indisponibila, bazinul de carantina de la Delfinariu era fisurat si nu aveam cum sa transportam [delfinul] acolo. Am incercat sa il ducem, dupa administrarea unei doze de minerale si vitamine si a uneia de glucoza, catre larg, pentru a-l feri de curiozitatea turistilor aglomerati pe plaje inca de la 7 dimineata sa vada delfinul”.
Un echipaj Oceanic Club a urcat delfinul intr-o barca de salvamar, de care erau legati doi membri ai asociatiei. Dupa ce inconjura de cateva ori barca, delfinul venea sa se odihneasca pe bratele lor si scotea cate un „oftat”. Parea insa ca-si revine. Dupa un drum de cateva ore, timp in care au avut de ocolit si o regata de yachting aflata in plina desfasurare in zona Eforie, membrii Oceanic Club au reusit sa duca delfinul in larg, unde parea sa inoate din ce in ce mai viguros. Asa ca echipa s-a intors la mal.
„Pe la 4 dupa-amiaza am fost insa din nou anuntati ca un delfin inoata printre turisti la Eforie Sud. Era delfinul nostru. Am reusit, fiind duminca, sa ii contactam pe reprezentanti Delfinariului, care au facut rost de o masina pentru transportul acestuia catre un mic bazin din incinta. Traficul extrem de aglomerat din acel moment a facut ca transportul sa dureze mai mult de o ora, ceea ce nu a fost deloc benefic pentru starea de sanatate a animalului”. A fost prea tarziu.