Intrutotul de acord. Masinuta merita tinuta in puf daca s-ar putea...
Mie mi-au placut mereu masinile, implicit m-am atasat de cele doua masini pe care le-am avut pana acum...o faza foarte tare in ziua in care aduceam acasa prima masina, eram cu sotia langa mine si la un moment dat scot pe gurit ceva de genul: "Draga mea, o sa te tin numai in puf, o sa am grija de tine, etc..."...sotia bucuroasa zice: "Vaaaaai, ce dragutz...."...eu de colo, ca sa fac ceva praf...i-am marturisit ca vorbeam cu masina...

lasand gluma la o parte, am tinut foarte mult la prima masina si am suferit cumplit cand am vandut-o...daca imi taia cineva o mana sau un picior nu cred ca ma durea mai tare...am trecut peste si pentru ca masinuta am vandut-o unui vecin, asa ca o vad mai tot timpul.
Cu Leonul a fost altceva, el ma lasa masca mereu, cand vad ce forme are (

), cum se misca si cum ne simtitm noi in el, imi vine sa il iau in casa cu mine. De aceea, ii pun papa bun cat pot de des si ma straduiesc sa nu il chinui prea tare.
Cam asta e...
